The sad day.

O zi naspa. 

Totul incepe in ora de desen, eram confuza.. nu-mi iesea desenul, incercam sa desenez calumea, nu-mi iesea...

Profesoara vine langa mine urland
" Tu ce faci aici?! Nu desenezi? Cum te numesti?"
"Ba da doamna,desenez.... Sunt Mihai Anca. ", spun eu.
" 3 ! " , zice ea tipand.

Am inceput sa plang... Raul de lacrimi triste, amare, mi se scurgeau pe foaia de desen. Nu mai puteam... Un coleg ma tot consola si ma facea sa rad, o colega, Maria, care si ea a luat o nota destul de mica azi fiindca o facuse acel coleg sa rada, imi spunea :

"Hai fata, da-l naibi de 3. Ai trecut tu peste multe... Nu mai plange! " , la care eu, cuprinsa de lacrimi am imbratisat-o.
"Mersi, fata!" ii zic eu.
C
lopotelul suna... Eu, plangand, ma pregatesc de plecare. Plangeam pe hol, la baie... Toata lumea ma intreba "Ce ai fata?" (niste fete, prietene cu mine, de a-7-a) .
Nu raspundeam... plangeam in tacere si ziceam "Nu-i posibil... EU! Eu am luat 3. "
 Pe drum colegii ma tot consolau, ziceau bancuri, ma faceau sa rad.. Bun, m-am mai "inveselit" putintel.

Ajung acasa, mama cu tata
"De ce plangi,Cristina?" 
"Am luat 3 la desen..." , spun eu.
M-au imbratisat, mi-au zis ca nu e NIMIC grav. A spus ca oricum, nu-l trece... ca ea asa mai face. Zice din gura, da' nu face.
Oricum, eu tot sunt convinsa ca-l voi lua.
Acum ma pregatesc sa plec la dansuri...
Opsi, tre sa plec! Pa,pa!